Pisici

Da, azi o să scriu despre pisici !

De ce? Pentru că, oricum, nu citește nimeni blogul meu, dar si pentru că pisicile sunt foarte iubite.

Culmea, chiar acum asist la un eveniment pisicesc de excepție!

Așadar:

- am o pisică deosebită, neagră cu ochii verzi și cu o pată albă sub bărbie, foarte deșteaptă și frumoasă, pe care am primit-o în dar de ziua mea; 

- la momentul acela, nu mi-am dat seama că exact de ea aveam nevoie, eu trecând printr-o perioadă mai neagră a vieții;

- nu aveam experiența conviețuirii cu animăluțe (era foarte mică), așa că, eram stresată de prezența ei. Doar că, pisica s-a dovedit a fi mai deșteaptă și, destul de repede, m-a cucerit: având obiceiul să se urce pe masă atunci când voiam să mănânc, iar eu o alungam (normal!), într-una din acele zile am privit-o, așa cu oarecare ciudă și, ce mi-au văzut ochii a fost de neimaginat, privirea ei țintuindu-mi ochii cu un amestec de îndurare și neînțelegere. Ochii ei mari, cu acea privire înduioșătoare m-au făcut să mă rușinez și s-o chem la mine. A zbughit-o urgent de pe canapea direct pe masă. Dar, surpriză, nu s-a atins de farfurii, nu s-a uitat înspre mine, ci s-a îndreptat spre vaza cu flori, mirosindu-le cu nesaț! Așa ceva... M-a dat gata! Am luat-o în brațe și de atunci nu mai urcă pe masă. În schimb, ne-am împrietenit!

- i-am vorbit foarte mult, am plâns cu ea în brațe, am dansat și m-am bucurat cu ea; 

Părea, fie că mă înțelege, fie că eu o luam razna..., dar s-a dovedit că înțelegea aproape tot ce vorbeam. Reacționează prompt la cuvântul "păsărele", îndreptându-și privirea ba spre balcon, ba spre mine, încercând să afle dacă nu e păcăleală. În cazul fericit, când păsărelele sunt pe balcon și le aude, Negruța începe să le imită cântatul.

- după ce am sterilizat-o, asistentul medical i-a făcut o cămășuță care să-i acopere locul operat, astfel încât să nu-și scoată de firele de la operatie, dar pisica mea nu s-a împăcat cu ideea, nesuportând-o, practic. S-a băgat sub pat și, prin câteva mișcări numai de ea știute, a scăpat de cămășuță. Am repetat de câteva ori operațiunea, dar, spre disperarea mea, Negruța a ieșit învingătoare. 

Apoi, fiindcă știam că e o pisică jucăușă și sărea peste tot, am blocat totul prin casă astfel încât să nu aibă pe unde sări. Numai că Negruța mea, văzându-mă așa speriată (mă urmărea peste tot și mă privea cam ciudat), s-a comportat exemplar: nu a rupt firele si nu s-a cățărat câteva zile - atât cât a fost necesar - după care și-a reluat toate salturile.

Nu s-a îngrașat și nu a devenit leneșa (noi ne jucăm foarte mult, ea știind să aducă o jucărie în guriță, precum  un cațel).

- am învățat multe de la pisică sau, mai bine zis, am început să fac lucruri pe care le ignorasem cumva. Mă refer la gimnastica de dimineață, la faptul de a nu ține supărare, de a fi discretă și atentă.

Revin la întâmplarea de azi

De fapt, ieri am primit un pui de pisică de la cineva care mi-a zis că și pisicile trebuie să socializeze. Eeei, dar de unde socializare?!

Negruța, nefiind obișnuită cu alte pisici în preajmă, a rămas cam buimăcită. Nu și-a mai desprins privirea de pe acea pisicuță, n-a mai mâncat, n-a mai făcut nimic înafară de a o urmări pas cu pas. Dacă se apropia de ea, o scuipa, apoi pleca.

Pisica mică, îndrăzneață de altfel, s-a acomodat rapid, ocupându-i tot spațiul, beneficiind de jucării, mâncare, loc de dormit. 

Negruța doar a pândit! Chiar și azinoapte a stat de veghe până am luat-o în dormitor. După ce am închis ușa a adormit buștean.

Azi, după ce i-am tot spus că e o pisică mică, fără casă și fără minte, parcă s-a mai obișnuit cu ideea. Insă tot n-a mâncat și n-a dormit până când nu s-a asigurat că cealaltă doarme. Încă n-a fost la "toaletă".

Nu știu ce să mai fac și nu știu ce va urma.

Dacă are cineva asemenea experiențe, astept un sfat. Va rrrooog!